14 august 2009

    Cred că o să încetez să mă mai gândesc la nopți bune de dormit, pentru că aparent, în casa asta nu există! Astă-noapte iar s-au făcut ture de aprinde/stinge lumina ca să meargă Matusalem la baie. Eu una m-am dus doar de vreo 3 ori s-o ajut. În rest n-am auzit-o când țipa și se ducea mama. Dacă o fi să candidez vreodată, pe Matusalem o fac omul meu de PR. Îmi promovează o imagine de nota 10 în 2 timpi și 3 mișcări. ”Sei un angelo, sei una dolcezza, sei veramente bella e buona..” blablabla.

    Îmi chiorăie mațele, dar nu de foame. Cred că acum se digeră cina de aseară (salată verde și vreo 3 felii de pizza). Eu am impresia că m-am îngrășat, mami zice că nu. Oricum, o să dau jos ce e în plus pe drumul spre casă. În 3 zile și 2 nopți, am cum și am de unde. Eh, mai am o săptămână până atunci.

    Acum sunt singură cu Matusalem în casă, mami e la doctor. M-am trezit când pleca. Matusalem suferă acut de singurătate. A avut 7 frați, apoi 3 copii, nu știu câte neamuri și etc. Practic, tot timpul era înconjurată de oameni, avea cu cine să fie dulce și mai ales scorpie. Iar acum, a rămas singură, toată ziua nu face decât să zică asta. Și să intrebe cine e mort și cine nu. Cam de zece ori pe zi sau mai mult. Mie îmi zice că e teribil să fiu unicul copil la părinți, pentru că sunt singură. Și nu înțelege cum ar putea să-mi placă singurătatea. Eh, mai știu eu oameni d-aștia ca Matusalem.

    Ioi, ioi....ce seară! Întâi a fost pe aici o babă enervantă, machiată ca un clown și împopoțonată ca o speritoare. Baba asta e un fel de verișoara de-a lui Matusalem, toată viața l-a așteptat pe Făt-Frumos și a rămas nemăritată. Și proastă! Știe să zică ”cervical” așa că se vede deșteaptă. Mi-a făcut o grămadă de draci, mai ales că a enervat-o pe mama. Se luase de mine, că de ce urmez Jurnalismul, de ce nu mă fac eu profesoară. Apoi se lua de mama, că își găsește bărbați. În fine, cap are, minte îi mai trebuie!

    Și pe Matusalem a enervat-o. Toata seara mi-a vorbit de ea. Apoi m-a ținut mai bine de o oră lângă patul ei ca să-mi povestească amintiri din copilărie. Eu căscam într-una și ei nu-i mai tăcea gura. Până la urmă s-a decis să se culce, ca peste 5 minute s-mi ceară olița de noapte. Doar că eu nu înțelegeam ce cere, așa că i-am zis s-o caute în portofel. A dat să se uite, apoi a început să râdă cu poftă și să zică să termin cu glumele.

    Acum mormăie, off...de-ar adormi o dată! Toată ziua a stat în pat și a trăncănit. Eh, măcar a fost trează, acum poate doarme. Tot zboară o musculiță pe aici, mă enervează. Mai devreme, când mergeam să arunc gunoiul cu mami, am tras o muscă pe nas. Not funny! Grrr...vreau acasă, cu mama! Mă bag la somn..nu mai zic nimic de noapte bună!