11 august 2009

    Neața...mi-e cam somn..am ajuns acasă pe la 4 și ceva dimineața și m-am trezit la 10. Era să adorm pe plajă la câtă distracție a fost. Giovanni a venit după mine pe la 11, am fost aceiași ca serile trecute. Am mers pe plajă la Marsala, unde era o grămadă de lume. Și multe focuri de tabără aprinse, mulți oameni făcând baie în mare, mulți care se îmbătau..și cam atât. Eu ca de obicei, cu pozele, cu picioarele în apă cât să simt valurile gâdilându-mă la glezne și încercând să înțeleg ce se zice în jurul meu.

    I-am făcut două codițe lui Giovanni, așa că ajunsese Giovanna. Același stil dement de a conduce. Alessio le învăța pe Eva și Veronica să danseze. Din câte am înțeles, el e și un fel de animator la un hotel, ceva afacere de familie. Oricum, se mișcă foarte bine, mai ales pentru unul care oficial, lucrează în jandarmerie. Eh, apoi când toți erau în apă, eu stăteam lungită pe prosop, privind cerul și ascultam tocmai Vița de Vie- ”Praf de stele”. Și am văzut și o stea căzând. A văzut și Veronica una și cam asta a fost recolta noastră de stele. Până la urmă, pe la 3jumate am plecat spre casă.

    Baba a fost mai liniștită astă-noapte. Ignazzio a trecut pe aici de dimineață. S-a cam bosumflat pentru că nu am fost impresionată de focurile de pe plajă. Mami i-a zis că și la noi sunt tradiții asemănătoare, d-aia nu mă miră. Așa că el a concluzionat cu un ” Va bene. Da voi tutto e piu speciale!”. Păi...ce să zic..probabil fac reclamă bună!


    În așteptarea cinei...se servesc trili a rostite. E un pește roșiatic, cu gust puternic de mare și alge..probabil când e viu seamănă cu peștișorul auriu. Eu însă simt nevoia constantă de a mânca acru sau dulce. Nu știu de ce. Azi m-a pus mami să beau calciu, pentru că aveam tensiunea mică și amețeam cam des. Și stau prost cu digestia, ceea ce mă enervează...offf

    Cred că azi a fost o zi destul de importantă. L-am cunoscut pe nenea de care e mami inamorata. El e și mai rău, plus că se blochează la emoții. Deși eram pe teritoriul lui. În fine, e simpatic nenea, mi-a plăcut. Plus că într-un fel, a oficializat porecla pe care i-am dat-o eu Vitinei, adică Matusalem! Așa că de-acum, când menționez ceva de babă, numele de cod e Matusalem. Deh, am dovada vie că cine mănâncă pește des, trăiește 100 ani!


    Matusalem a fost destul de dulce dup-amiaza asta. A povestit din amintiri, la un moment dat cânta. Mama râde pentru că de mine a prins drag se pare. Mă alintă, mă pupă, îmi povestește. Când e așa de sociabilă și calmă, îmi place. Dar când înjură, urlă și face urât....grrr!

    Ai, ai, ai...mi-au amorțit picioarele. Le țin încrucișate și am laptopul pe ele. Stau în fund, pe dușumea, în balcon. Speram să prind și eu vreun net..Aș, de unde!