Trandafir de la Moldova... nu mai gasesc poarta de la casa bunicii. Am ajuns pe la tara, unde yuppi!! am net. Nu am diacritice, dar nu le poti avea pe toate in lumea asta.
Calatoria cu trenul: 5h si 1/2 cu Rapidul de Suceava. Detest noile trenuri, fara compartimente. Intepenesti naibii in scaunele alea si trebuie sa auzi ce misto e bucataria lui tanti Suzi din Italia, de la coana Leana. Eu am stat insa langa un nene cu parul alb, alb, cu ochi electrizanti de albastri si care era strain. Vorbea engleza, insa scria in germana in carnetul sau. Singura chestie interesanta pe care am facut-o a fost sa sperii o baba care cerea "donatii" pentru nu stiu ce biserica arsa. Mai exact, eu purtam un tricou negru, pe care sunt desenate 3 cranii, o cruce de fier si pe care scrie "Choppers". A venit langa scaunul meu, a inceput sa zica poezia , dar s-a oprit brusc cand mi-a vazut tricoul si a trecut mai departe. Hmm...si chiar ma gandeam sa donez niste banuti...sau nu.
Oricum, am ajuns in gara Roman, am fost luata in primire de matusa si vara-mea si dusa in satul lu' mamaie. Dupa ce-am mancat ceva, am pornit in recunoastere prin sat, cu vara-mea. Am facut cateva poze apusului si Siretului involburat. Ah...si verisoarei si prietenei ei. Apoi, am fost dusa la o mica intalnire de fete. Toate au 16-17 ani. Mi s-a cam indreptat parul cand le auzeam barfele de seara si alte povesti rustice. M-au bagat intr-o curte parasita, ca sa fumeze pe ascuns. Era sa le dau de gol insa, pentru ca dadusem intr-o criza de ras. In drumul spre casa ne-am intalnit cu texte expirate de agatat din partea unor pusti.
Iar acasa, in curte, am realizat ca mai am nevoie de o mana pentru a mangaia 3 caini in acelasi timp. Sunt curioasa ce m-asteapta maine. Eu pregatesc un shooting cu vara-mea...ca doar are fotograf in casa acum. Pff..
vineri, 4 septembrie 2009
vineri, 28 august 2009
Dicționar explicativ de persoane
Vitina= Matusalem= bătrâna de 99 ani de care are mama grijă și care îi face zile și nopți fripte
Ignazio= fiul cel mare al Vitinei, 63 ani
Paola= soția lui Ignazio, 62 ani
Tiziana și Aldo mic= fiica lui Ignazio și a Paolei, 35 ani; și fiul ei, 5 ani
Veronica= nepoata cea mai mică a Vitinei, 24 ani, fiica lui Aldo, mezinul Vitinei
Giovanni= fratele Veronicăi, 26 ani
Mario= patronul restaurantului de la parterul blocului,
Grasu= motanul european din spatele blocului, cu care se vorbește pe fereastră
Tigratu= motanul sicilian, care nu prea pricepe română, dar are voință
Salvo= un amic de-al mamei, 50 ani, cu apucături de copil răsfățat
Ignazio= fiul cel mare al Vitinei, 63 ani
Paola= soția lui Ignazio, 62 ani
Tiziana și Aldo mic= fiica lui Ignazio și a Paolei, 35 ani; și fiul ei, 5 ani
Veronica= nepoata cea mai mică a Vitinei, 24 ani, fiica lui Aldo, mezinul Vitinei
Giovanni= fratele Veronicăi, 26 ani
Mario= patronul restaurantului de la parterul blocului,
Grasu= motanul european din spatele blocului, cu care se vorbește pe fereastră
Tigratu= motanul sicilian, care nu prea pricepe română, dar are voință
Salvo= un amic de-al mamei, 50 ani, cu apucături de copil răsfățat
sâmbătă, 22 august 2009
22 august 2009
Ultimele rânduri scrise din canapeaua verde și veche..ar fi un decor super pentru niște cadre foto. În fine, m-a apucat boala lui ”ultimul”: ultima oară când îmi fac patul strâmb, ultima cafea băută cu mami, ultimul duș al lui Matusalem (n-a făcut prea urât)..și tot așa. Sunt tare lacrimogenă când e vorba de despărțiri de cineva drag sau de ceva cu care mă obișnuisem și era ok. Trebuie să m-apuc de terminat bagajele cu totul..ultimele baterii sunt la încărcat..
Mda...c'est la vie et la vie n'est pas toujours en rose..
Ciao a tutti!!
Mda...c'est la vie et la vie n'est pas toujours en rose..
Ciao a tutti!!
vineri, 21 august 2009
21 august 2009
După prânz, cu burta plină. Mai mult de struguri și pepene, că în rest, am mâncat doar puține paste, fără pește. N-am poftă de mâncare. Mi-am făcut 3/4 din bagaj. Trollerul și un ghiozdan sunt pline. Oricum, trollerul meu nu e mare. Mâine umplu și celălalt ghiozdan cu tehnologie și mâncarea de drum. Azi am luat ultimele suveniruri pentru acasă și o carte mamei. Tanti de acolo mă trimitea la cărțile în engleză și s-a mirat când m-a văzut la casă cu o carte în italiană. E cu povestioare ironice, din viața de zi cu zi, din câte am înțeles, ca să-i mai descrețească fruntea mamei. Îi place. Când am ajuns acasă, era și Ignazio și a văzut cartea și acum vrea și el s-o citească. Azi i-a zis mamei că eu sunt inflexibilă, nu mă las schimbată de alții, decât dacă îmi convine. Pam-pam! Vero!
Gata cu treburile pe ziua de azi. Am mâncat, am fost în Erice, ne-am plimbat puțin, am luat aer. Sus, în Erice, am stat vreo 10 minute pe marginea prăpastiei, cu picioarele în gol. Părul îmi flutura tot în toate direcțiile, aerul era rece, era bine. Mă simțeam ca acasă, în munți și îmi plăcea. În drum spre casă făceam inventarul locurilor vizitate: Segesta, Favignana, Levanzo, San Vito, Scopello, Marausa, Nubia, Custonacci, Bonagia, Erice, Valderice, St Anna. Eh, cam astea ar fi.
Mâine la 3juma cică plec. Și ca să-mi fie drumul plăcut, în seara asta mi-a venit și menstruația. Grozav! Ca să nu mai spun că nu m-așteaptă nimeni când ajung. Când nu se poate, nu se poate și mă descurc singură cumva! Pff... Cred că în curând adorm, iar am luat un somnifer. Se cam termină jurnalul meu de Sicilia...
Gata cu treburile pe ziua de azi. Am mâncat, am fost în Erice, ne-am plimbat puțin, am luat aer. Sus, în Erice, am stat vreo 10 minute pe marginea prăpastiei, cu picioarele în gol. Părul îmi flutura tot în toate direcțiile, aerul era rece, era bine. Mă simțeam ca acasă, în munți și îmi plăcea. În drum spre casă făceam inventarul locurilor vizitate: Segesta, Favignana, Levanzo, San Vito, Scopello, Marausa, Nubia, Custonacci, Bonagia, Erice, Valderice, St Anna. Eh, cam astea ar fi.
Mâine la 3juma cică plec. Și ca să-mi fie drumul plăcut, în seara asta mi-a venit și menstruația. Grozav! Ca să nu mai spun că nu m-așteaptă nimeni când ajung. Când nu se poate, nu se poate și mă descurc singură cumva! Pff... Cred că în curând adorm, iar am luat un somnifer. Se cam termină jurnalul meu de Sicilia...
joi, 20 august 2009
20 august 2009
Iar n-am prea dormit. Am intrat în starea de stres, faptul că trebuie să plec și s-o las pe mama aici, cu Matusalem-care-îți-mănâncă-ficații. A încercat Ignaz
io să mă scoată puțin din starea asta, dar nici o șansă. Mâine am să fiu și mai rău, știu deja. Cred că și Grasu și Tigratu știu asta. Măcar ei să mai vorbească cu mami din când în când. Ieri i-am făcut poze Grasului când dormea. E imens! Acum stau în balcon. Mario e în vervă, e plin de turiști, navele pleacă. O să plec și eu curând, mă duc să văd dacă e bazarul deschis azi.
Fost-am la bazar, de unde i-am luat mamei o pereche de jeans. Măsura 40 am zis eu, pentru că 42 îmi păreau mari. Și atât că nu era nimic frumos azi pe acolo. Acasă, momentul adevărului: probează mama blugii și se chinuie puțin să-i încheie... pam-pam! Problema e că o strâng puțin în talie, dar vin perfect pe picior și pe fund. Concluzia e că mami poartă un 41, căci 42 îi sunt largi, 40 o strâng. Uff...greu mai e și cu ea! Dar or să-i vină și ăștia în talie, știu sigur.
Distracție cu Matusalem: e supărată pe mami, așa că zicea că dacă vine la masă, o face pentru mine. Apoi începuse să-mi spună că habar n-am ce chestii urâte face mami, cum se poartă și altele. Și când am rugat-o să-mi exemplifice, a început să spună că o doare stomacul, că îi e rău și tot așa. Și de fiecare dată evita răspunsul. Am început să râd. Ce minte are!
Se zdruncine toate geamurile din casă, parcă ar fi cutremur. Dar asta înseamnă că pleacă o navă d-aia mare, mare. Prima dată m-am speriat, nu știam ce se întâmplă. Dar acum, e ceva normal. Mă duc prin casă..
Azi m-a înjurat Matusalem pentru că i-am zis să nu mai vorbească urât cu mama. S-a supărat și a început să mă înjure. În fine, în seara asta am rămas singură cu ea cam o oră și a vomitat. Bleah, era să vomit și eu, dar am rezistat. Acum iar sunt singură cu ea, mami a trebuit să meargă la doctor. Dar i-a făcut injecție, așa că n-ar trebui să mai vomite. Altfel dau afară pizza pe care am mâncat-o mai devreme. Și așa, azi am descoperit că nu suport mirosul de mare cu alge. Cred că am fost anul ăsta la mare cât pentru toată viața mea de până acum. Și următorii 10 ani.
io să mă scoată puțin din starea asta, dar nici o șansă. Mâine am să fiu și mai rău, știu deja. Cred că și Grasu și Tigratu știu asta. Măcar ei să mai vorbească cu mami din când în când. Ieri i-am făcut poze Grasului când dormea. E imens! Acum stau în balcon. Mario e în vervă, e plin de turiști, navele pleacă. O să plec și eu curând, mă duc să văd dacă e bazarul deschis azi.
Fost-am la bazar, de unde i-am luat mamei o pereche de jeans. Măsura 40 am zis eu, pentru că 42 îmi păreau mari. Și atât că nu era nimic frumos azi pe acolo. Acasă, momentul adevărului: probează mama blugii și se chinuie puțin să-i încheie... pam-pam! Problema e că o strâng puțin în talie, dar vin perfect pe picior și pe fund. Concluzia e că mami poartă un 41, căci 42 îi sunt largi, 40 o strâng. Uff...greu mai e și cu ea! Dar or să-i vină și ăștia în talie, știu sigur.
Distracție cu Matusalem: e supărată pe mami, așa că zicea că dacă vine la masă, o face pentru mine. Apoi începuse să-mi spună că habar n-am ce chestii urâte face mami, cum se poartă și altele. Și când am rugat-o să-mi exemplifice, a început să spună că o doare stomacul, că îi e rău și tot așa. Și de fiecare dată evita răspunsul. Am început să râd. Ce minte are!
Se zdruncine toate geamurile din casă, parcă ar fi cutremur. Dar asta înseamnă că pleacă o navă d-aia mare, mare. Prima dată m-am speriat, nu știam ce se întâmplă. Dar acum, e ceva normal. Mă duc prin casă..
Azi m-a înjurat Matusalem pentru că i-am zis să nu mai vorbească urât cu mama. S-a supărat și a început să mă înjure. În fine, în seara asta am rămas singură cu ea cam o oră și a vomitat. Bleah, era să vomit și eu, dar am rezistat. Acum iar sunt singură cu ea, mami a trebuit să meargă la doctor. Dar i-a făcut injecție, așa că n-ar trebui să mai vomite. Altfel dau afară pizza pe care am mâncat-o mai devreme. Și așa, azi am descoperit că nu suport mirosul de mare cu alge. Cred că am fost anul ăsta la mare cât pentru toată viața mea de până acum. Și următorii 10 ani.