Am adormit greu și am dormit prost astă-noapte. M-a tras și curentul puțin, așa că atunci când m-am trezit mă dureau toate cele. Iar per ansamblu n-am o dispoziție prea bună. Încă puțin și plec acasă. Matusalem face duș acum, urlă ca de obicei ”tropo caldo, tropo freddo, basta!!” și tot așa. Mai bagă câte un ”corpo de sangue, caspetina, antipatica, disgraziata” (habar n-am dacă așa se scriu toate) și uite așa se face dușul. Cele enumerate sunt binecuvântări de drac! Beau cafeaua și merg cu mami la piața de pește. S-a terminat primul set de înjurături pe ziua de azi!
Tanananana...am fost cu mami la piața de pește. Când intri acolo e groaznic, miroase în ultimul hal. Mi s-a întors stomacul pe dos când vedeam cum se mișcă caracatițele și alte moluște..bleah! Aragostele sunt simpatici, le făceam cu mâna și ei mișcau din antene. Mami a cumpărat sarde, i-a pus nenea ăla 1kg de peștișori, cred că are pește pentru două săptămâni de acum. Apoi am mers prin centrul vechi. Am intrat într-un magazin de încălțăminte sport. Pentru prima dată văzusem ceva care îmi plăcea. Dar n-aveau măsura mea! Până la urmă, mi-am luat tricou suvenir, cu harta turistica a Siciliei. Pe etichetă scrie că e pentru copii de 12-13 ani. Nenea de la magazin a fost tare drăguț și mi-a făcut reducere, pentru că vorbesc italiana. Și franceza și engleza, a avut mama grijă să-l informeze. Credea că sunt de prin Anglia, și că mă plimb prin Europa, deși nu era sigur. Mama i-a zis că suntem din România și sunt în vizită. Oricum, e al doilea sicilian care credea că sunt din Anglia.
Primul care a crezut asta, a fost secundul de pe nava La Conia. În prima săptămână, mama m-a trimis pe insule, cu nava. Și eu am vrut să fiu turist de-a binelea, așa că mai toată ziua am vorbit în engleză. De când mi-am luat biletul și până pe la ora 4. Secundul a avut toată ziua grijă de mine, îmi scria pe șervețele orele la care trebuia să mă întorc pe navă, vroia să-mi dea porție dublă la prânz și tot așa. Când ne întorceam de pe Levanzo, m-a întrebat din ce parte a Angliei sunt, așa că i-am zis că sunt din România și i-am răspuns și în italiană. A început să râdă, pentru că l-am păcălit, deși avusese atâția turiști englezi pe navă, și nu era nici fără experiență în oameni, avea o vârstă înaintată. Și uite așa am fost eu englezoaică prin Sicilia.
Pff... era să vomit la cină, când Matusalem și-a scos proteza dentară ca să și-o curețe. Nu-i deloc ușor să mânânci când cineva își scoate dinții din gură ca să-i scobească. Cred că d-aia mă doare burta acum. Nu-mi mai trebuie nimic, mai stau puțin și mă bag la nani!!
miercuri, 19 august 2009
marți, 18 august 2009
18 august 2009
M-am trezit cu o piesă în cap.. In the year of the wolf de la Motorhead. Habar n-am de ce și cum. Am ascultat-o, acum sunt pe Yes- Roundabout. Acum două zile mă întreba Giovanni câte posturi de radio cu muzică rock sunt pe la noi. Eu i-am zis că știu sigur trei- patru, dar sunt mai multe. A rămas uimit, iar Veronica zicea că suntem o țară de rockeri. Hihi, păcat...nu suntem! Aici în Italia, nu doar în Sicilia, e un singur post de radio cu rock, Virgin Radio. Îl ascult mereu în mașină la Giovanni. E bunicel, dar se axează mai mult pe alternativ.
Azi ziceam că ies prin oraș, dar n-am mai mers. Mami face curat prin casă, și a zis că n-am cu ce s-o ajut. Mai devreme a vorbit cu Tiziana și Aldo mic pe fereastră, în timp ce eu o țineam de vorbă pe Matusalem, ca să n-audă. Blocul ăsta e construit ciudat. Între dormitorul mic și sufragerie, e un fel de magazie mare. Acoperișul e la etajul 3, așa că geamurile de la dormitoarele etajelor 2 și 3, dau în magazia asta. Și așa se comunică prin fereastră. Îl aud pe Aldo acum. El e strănepotul lui Matusalem. Nu suportă să fie pupat și pozat. Eu am reușit însă să-i fac câteva poze.
Pff...seară în sfârșit..s-a mâncat lejer, doar salată asortată. Mă simt ca un arici, nu știu..grrr... Matusalem a făcut urât azi, dar deja e rutina zilnică. Eh, eu am de recuperat multe chestii pe acasă. Poate m-a dat lumea la ”persoane dispărute”. Sau la ”obiecte pierdute”, depinde de caz. Mă mai joc puțin că altceva n-am ce face, apoi trag pe dreapta..
Azi ziceam că ies prin oraș, dar n-am mai mers. Mami face curat prin casă, și a zis că n-am cu ce s-o ajut. Mai devreme a vorbit cu Tiziana și Aldo mic pe fereastră, în timp ce eu o țineam de vorbă pe Matusalem, ca să n-audă. Blocul ăsta e construit ciudat. Între dormitorul mic și sufragerie, e un fel de magazie mare. Acoperișul e la etajul 3, așa că geamurile de la dormitoarele etajelor 2 și 3, dau în magazia asta. Și așa se comunică prin fereastră. Îl aud pe Aldo acum. El e strănepotul lui Matusalem. Nu suportă să fie pupat și pozat. Eu am reușit însă să-i fac câteva poze.
Pff...seară în sfârșit..s-a mâncat lejer, doar salată asortată. Mă simt ca un arici, nu știu..grrr... Matusalem a făcut urât azi, dar deja e rutina zilnică. Eh, eu am de recuperat multe chestii pe acasă. Poate m-a dat lumea la ”persoane dispărute”. Sau la ”obiecte pierdute”, depinde de caz. Mă mai joc puțin că altceva n-am ce face, apoi trag pe dreapta..
luni, 17 august 2009
17 august 2009
Am un car de nervi! Am sunat să-mi fac rezervarea la agenție ca să plec și am aflat că doar sâmbăta și duminica au plecări. Așa că în loc să plec joi sau vineri, plec sâmbătă. Și mai ajung eu la paștele cailor acasă. Sper că marți sunt în București. Partea frumoasă e că nu am pe nimeni să m-aștepte, toți sunt plecați din oraș sau din țară, din câte știu. Văd eu cum naibii mă descurc cu toate bagajele. Acum e frumos pentru că primesc reproșuri mascate de acasă, de genul „trebuia să pleci mai devreme, așa cum ai zis la început”. Da, ce să spun, de parcă ar depinde totul de mine!
Perfect, am început săptămâna bine. Nici n-am ajutat-o pe mami azi cu curățenia, pentru că m-a lăsat să dorm. Aseară n-am văzut artificiile cu ea, ci am mers cu Giovanni și Veronica la Salvatore, la salină. Fiind sărbătoare, a fost masă mare, organizată de părinții lui Salvatore. Știu că am numărat vreo 15-17 mașini în parcare. Deci, au fost în jur de 50 de persoane, dacă nu mai mult. Rude, amici, amici de-ai amicilor. Și o grămadă de mâncare. Am mâncat caponata, cous-cous cu legume, fritata patate (un fel de musaca fără carne), lasagna cu fructe de mare și arici de mare. Am decis că mă pot lipsi de arici și fructe de mare pe viitor, nu-mi lasă gura apă după ele. Din fericire nici nu vomit de la ele, așa că e ok. La felul doi a fost doar carne servită, așa că eu am zis pas. Și la desert, am ales doar struguri și o prăjiturică, un fel de savarină fără frișcă.
Am reușit să vorbesc în italiană toată seara. Salvatore râdea și zicea că își amintește cum eram acum două săptămâni, când nu ziceam nimic și vorbeam doar în engleză. Am încercat s-o învăț pe Veronica numerele de la 1 la 10 în română. I se pare greu de pronunțat. Cică va avea nevoie de 2 ani ca să învețe doar numerele. Oricum, îi zicea lui Giovanni că eu într-o lună, am ajuns să vorbesc italiană mai bine decât vorbește ea engleză. Nu-i așa, mai am mult până vorbesc bine. Și încă ceva de aseară: am râs mult. Antonio, unul din amicii lor, a descoperit că mă gâdil și râd și cu efect întârziat.
Artificiile au fost simple, dar au ținut mult. A fost prima dată când s-a întâmplat asta, din câte mi-au povestit. Am făcut în jur de 400 de poze, din care au mai rămas vreo 20 și ceva. Eram tocmai pe malul opus, așa că le prindeam mai greu. Dar a fost frumos per ansamblu. Mă duc să stau cu mami prin bucătărie, face de mâncare..
Mă doare capul, cred că m-a tras curentul. Tocmai m-am întors cu mami din oraș, am mers la piață. Trebuia să cumpere lămâi, mi-a luat și mie struguri. Mai târziu s-ar putea să plec cu Giovanni și Veronica la fotbal. Eu nu am de gând să joc, doar să pozez. Cred că e ultima seară când ies cu ei, pentru că Veronica pleacă mâine.
Ora 23:48. Matusalem tocmai și-a pus cerceii, acum vorbește de una singură. Mama a adormit, iar eu scriu ultimele rânduri pe ziua de azi. Am fost fotograf sportiv în seara asta, numai că n-am făcut mare brânză cu nocturnele d-acolo. Le mai trebuia un om ca să fie 10, dar eu n-am vrut să joc. Nu-mi place fotbalul, și în plus, nici nu prea înțeleg ce tot strigă ei pe teren. Oricum, ei s-au simțit bine. La întoarcere, Veronica era puțin bosumflată pentru că nu ne mai vedem. Nici Giovanni nu arăta mai vesel. Dar, există internetul! M-am simțit bine cu ei doi și restul, într-un fel simt că mi-am făcut și prieteni pe aici.
Dar cine contează mai mult, mă așteaptă pe acasă...Pff..d-abia aștept să vină și mami acasă. Să știu eu că nu ne mai despart mii de kilometri sau rețele telefonice diferite! Mă duc în pat, am chestii de visat. Iarbă verde de acasă....
Perfect, am început săptămâna bine. Nici n-am ajutat-o pe mami azi cu curățenia, pentru că m-a lăsat să dorm. Aseară n-am văzut artificiile cu ea, ci am mers cu Giovanni și Veronica la Salvatore, la salină. Fiind sărbătoare, a fost masă mare, organizată de părinții lui Salvatore. Știu că am numărat vreo 15-17 mașini în parcare. Deci, au fost în jur de 50 de persoane, dacă nu mai mult. Rude, amici, amici de-ai amicilor. Și o grămadă de mâncare. Am mâncat caponata, cous-cous cu legume, fritata patate (un fel de musaca fără carne), lasagna cu fructe de mare și arici de mare. Am decis că mă pot lipsi de arici și fructe de mare pe viitor, nu-mi lasă gura apă după ele. Din fericire nici nu vomit de la ele, așa că e ok. La felul doi a fost doar carne servită, așa că eu am zis pas. Și la desert, am ales doar struguri și o prăjiturică, un fel de savarină fără frișcă.
Am reușit să vorbesc în italiană toată seara. Salvatore râdea și zicea că își amintește cum eram acum două săptămâni, când nu ziceam nimic și vorbeam doar în engleză. Am încercat s-o învăț pe Veronica numerele de la 1 la 10 în română. I se pare greu de pronunțat. Cică va avea nevoie de 2 ani ca să învețe doar numerele. Oricum, îi zicea lui Giovanni că eu într-o lună, am ajuns să vorbesc italiană mai bine decât vorbește ea engleză. Nu-i așa, mai am mult până vorbesc bine. Și încă ceva de aseară: am râs mult. Antonio, unul din amicii lor, a descoperit că mă gâdil și râd și cu efect întârziat.
Artificiile au fost simple, dar au ținut mult. A fost prima dată când s-a întâmplat asta, din câte mi-au povestit. Am făcut în jur de 400 de poze, din care au mai rămas vreo 20 și ceva. Eram tocmai pe malul opus, așa că le prindeam mai greu. Dar a fost frumos per ansamblu. Mă duc să stau cu mami prin bucătărie, face de mâncare..
Mă doare capul, cred că m-a tras curentul. Tocmai m-am întors cu mami din oraș, am mers la piață. Trebuia să cumpere lămâi, mi-a luat și mie struguri. Mai târziu s-ar putea să plec cu Giovanni și Veronica la fotbal. Eu nu am de gând să joc, doar să pozez. Cred că e ultima seară când ies cu ei, pentru că Veronica pleacă mâine.
Ora 23:48. Matusalem tocmai și-a pus cerceii, acum vorbește de una singură. Mama a adormit, iar eu scriu ultimele rânduri pe ziua de azi. Am fost fotograf sportiv în seara asta, numai că n-am făcut mare brânză cu nocturnele d-acolo. Le mai trebuia un om ca să fie 10, dar eu n-am vrut să joc. Nu-mi place fotbalul, și în plus, nici nu prea înțeleg ce tot strigă ei pe teren. Oricum, ei s-au simțit bine. La întoarcere, Veronica era puțin bosumflată pentru că nu ne mai vedem. Nici Giovanni nu arăta mai vesel. Dar, există internetul! M-am simțit bine cu ei doi și restul, într-un fel simt că mi-am făcut și prieteni pe aici.
Dar cine contează mai mult, mă așteaptă pe acasă...Pff..d-abia aștept să vină și mami acasă. Să știu eu că nu ne mai despart mii de kilometri sau rețele telefonice diferite! Mă duc în pat, am chestii de visat. Iarbă verde de acasă....
duminică, 16 august 2009
16 august 2009
Altă zi..duminică și zi de sărbătoare locală, Madonna di Trapani. Am fost dimineață la liturghie. Ritul e puțin diferit față de acasă, pe aici nu se stă prea mult în genunchi. În rest, e la fel de frumos. Când mă întorceam acasă cu mami, s-a întânit cu tanti care a lucrat aici înainte și care e o poamă și jumătate. În 5 minute mi-a făcut un car de draci. Păi acum îi înțeleg pe italienii care consideră românii proști. Cu un specimen ca cucoana asta, nici eu n-aș zice altceva. Mă lua cu ”Vaaai, și ai venit tu în vacanță aici, în Italia, să te dai mare!”. După aia începea ea cu cât a plâns și a suferit în viață, dar vai, ce femeie puternică a devenit și cum face ea mișto de italieni. Din 3 fraze, cu 2 se contrazicea singură. Ca să nu mai zic că arăta ca un brad de Crăciun! Grrr...
La prânz am mâncat paste la cuptor. Acum m-am apucat să fiu paparazzo, că doar așa mi se zice pe aici. Fotografiez oamenii de la restaurant, de jos. Dar nu oricum, ci doar picioare, decolteuri sau grăsimi adunate pe burtă și purtate la vedere. Iiii, și am reușit să prind și un nene la vreo 50-55 ani, călare pe un Dragstar și cu tricou Pink Floyd. Pam-pam! Există rock în Trapani! Săptămâna trecută parcă, auzeam pe via Fardella The Wall și nu știam de unde. Apoi am văzut, era un fel de dubă transformată în tarabă muzicală. Nenea de acolo vindea muzică bună!
Eu acum mă apuc de ales poze ”artistice” și ascult Nuno- The swing. Mai târziu ies cu mami. Diseară vedem artificii, uraaaa!
La prânz am mâncat paste la cuptor. Acum m-am apucat să fiu paparazzo, că doar așa mi se zice pe aici. Fotografiez oamenii de la restaurant, de jos. Dar nu oricum, ci doar picioare, decolteuri sau grăsimi adunate pe burtă și purtate la vedere. Iiii, și am reușit să prind și un nene la vreo 50-55 ani, călare pe un Dragstar și cu tricou Pink Floyd. Pam-pam! Există rock în Trapani! Săptămâna trecută parcă, auzeam pe via Fardella The Wall și nu știam de unde. Apoi am văzut, era un fel de dubă transformată în tarabă muzicală. Nenea de acolo vindea muzică bună!
Eu acum mă apuc de ales poze ”artistice” și ascult Nuno- The swing. Mai târziu ies cu mami. Diseară vedem artificii, uraaaa!
sâmbătă, 15 august 2009
15 august 2009
Pam-pam! e destul de neață pe aici, dar n-am mai putut sta în pat. M-am aciuat în balcon și de jos vin numai arome de prăjituri, pâine coaptă și zahăr vanilat. E sărbătoare mare pe aici, am înțeles că va fi puhoi de lume și artificii. Se continuă și mâine, când e Madonna di Trapani, sărbătoarea orașului. Se zice că acum mulți, mulți ani, un om a găsit în valurile mării o statuie superbă a Maicii Domnului cu Pruncul. Nu se știe de unde vine, cine a creat-o sau cum. Într-unul din războaiele de cucerire ale orașului, turcii au vrut să fure statuia. Însă, imediat cum o puneau în corabie, marea începea să spumege, vîntul urla și corabia nu se putea mișca din loc. Cum aduceau statuia pe mal, totul se liniștea. Până la urmă au renunțat la ideea de a mai fura statuia care nu vroia să plece de aici. Se zice că statuia a ajutat la înfăptuirea unor minuni, i s-a ridicat un sanctuar aici, o frumusețe arhitecturală. În fiecare an era scoasă în procesiune, până în 1947, când statuia a suferit un mic accident. Mâna dreaptă s-a rupt, dar a fost lipită. De atunci, au creat o copie a statuii, pe care au așezat-o în catedrală și pe care o poartă în procesiune. Întâi plimbă statuia pe mare și toate navele îi prezintă onorul. Apoi prin oraș. O să văd diseară poate, ce și cum.
Pff...miroase așa de bine! Și Mario cântă. Hmm...azi e ziua lui teoretic. Și a altora. Tanti auguri! Mi-e foame!
Ioi...Matusalem îmi face capul pătrat. Mă pune să stau cu ea și s-o ascult. Amintiri din copilărie. Măcar acum mi-am luat laptopul și scriu. Ei i-am zis că lucrez, m-a întrebat dacă lucrez la mașina de scris, i-am zis ”da” și am terminat. Grr...mă exasperează pe mine, d-apoi pe mama. Acum zice că o enervează faptul că am părul lung, i se face cald. Pff...am fost la biserică de dimineață. Băncile erau pline de babe care își făceau aer cu evantaiele. Baba și evantaiul. Cred că d-aia nu și-au pus aer condiționat.
La prânz am mâncat cous-cous cu pește. A fost tare bun. E un fel de mâncare arăbesc, preluat de pe vremea în care trapanezii erau cuceriți de arabi. La gust aducea mult cu sarmalalele cu păsălău pe care le mai făcea mămaie. Lipsea varza doar. Sau frunza de viță-de-vie.
Matusalem tocmai a zis că moare după ce termin eu facultatea. Și tot repetă asta! Ai, ai, ai...
Ora 21:28..mai devreme puțin m-a sunat Veronica să mă invite în oraș. Dar nu am nici un chef, nici nu mă simt prea bine, așa că am refuzat. A rămas pe mâine sau luni, căci pleacă și ea pe 18, în Spania. De fapt acolo stă mai mereu, cu iubitul ei. Mi-a zis că îi plac pozele, noroc că a trecut tatăl lor pe aici și le-am trimis cd-ul. Matusalem a făcut numai mofturi în seara asta. Întâi tot întreba ce mâncăm, apoi n-a vrut să se așeze la masă. S-a certat cu mama, cu fiul ei. Pe mine nu mă băga în seamă. Nici pastila nu vroia să o ia. Grr...până la urmă s-a dus în pat. M-am ocupat eu de ea, i-am schimbat hainele și am stat s-o ascult bodogănind. Acum cred că doarme. Astă-noapte a fost mai liniștită.
Off... când mă gândesc că mama rămâne aici..vine d-abia la iarnă acasă. Mi-e groază!
Pff...miroase așa de bine! Și Mario cântă. Hmm...azi e ziua lui teoretic. Și a altora. Tanti auguri! Mi-e foame!
Ioi...Matusalem îmi face capul pătrat. Mă pune să stau cu ea și s-o ascult. Amintiri din copilărie. Măcar acum mi-am luat laptopul și scriu. Ei i-am zis că lucrez, m-a întrebat dacă lucrez la mașina de scris, i-am zis ”da” și am terminat. Grr...mă exasperează pe mine, d-apoi pe mama. Acum zice că o enervează faptul că am părul lung, i se face cald. Pff...am fost la biserică de dimineață. Băncile erau pline de babe care își făceau aer cu evantaiele. Baba și evantaiul. Cred că d-aia nu și-au pus aer condiționat.
La prânz am mâncat cous-cous cu pește. A fost tare bun. E un fel de mâncare arăbesc, preluat de pe vremea în care trapanezii erau cuceriți de arabi. La gust aducea mult cu sarmalalele cu păsălău pe care le mai făcea mămaie. Lipsea varza doar. Sau frunza de viță-de-vie.
Matusalem tocmai a zis că moare după ce termin eu facultatea. Și tot repetă asta! Ai, ai, ai...
Ora 21:28..mai devreme puțin m-a sunat Veronica să mă invite în oraș. Dar nu am nici un chef, nici nu mă simt prea bine, așa că am refuzat. A rămas pe mâine sau luni, căci pleacă și ea pe 18, în Spania. De fapt acolo stă mai mereu, cu iubitul ei. Mi-a zis că îi plac pozele, noroc că a trecut tatăl lor pe aici și le-am trimis cd-ul. Matusalem a făcut numai mofturi în seara asta. Întâi tot întreba ce mâncăm, apoi n-a vrut să se așeze la masă. S-a certat cu mama, cu fiul ei. Pe mine nu mă băga în seamă. Nici pastila nu vroia să o ia. Grr...până la urmă s-a dus în pat. M-am ocupat eu de ea, i-am schimbat hainele și am stat s-o ascult bodogănind. Acum cred că doarme. Astă-noapte a fost mai liniștită.
Off... când mă gândesc că mama rămâne aici..vine d-abia la iarnă acasă. Mi-e groază!