8 august 2009

Un fel de „Bună dimineața târziu!”...m-am trezit ca de obicei, dar am ajutat-o pe mami prin casă. Am schimbat eu lenjeria de pat a babei, cât timp o înjura o pe mami la baie. Între timp venise și Ignazio, cu cumpărăturile săptămânale. Apoi am păpat. În stil american cică, dacă ar fi să mă iau după localnici. Adică am mâncat pâine prăjită cu dulceață de caise și am băut ultimul pahar cu suc de fructe și morcovi. Și cafea.Pe aici dimineața se mănâncă mai mult dulce: pateuri cu urdă, cornuri cu zahăr...chestii dulci de patiserie. Și se bea capuccino sau espresso.

    Mai târziu a trebuit să cobor jos, să iau de la Ignazio peștele cumpărat pentru azi. Și trebuia să traversez strada, lucru de care mi-e cu adevărat groază. Eu am zis că dacă ar fi să mor aici în Trapani, mor pentru că m-ar călca o mașină. Demenții ăștia n-au nici un Dumnezeu parcă: te văd, dar nu încetinesc. Semafoarele sunt puse de design mai mult. Eu chiar am șanse să mor aici. Ori ca pieton, ori ca pasager, pentru că nici unul din șoferii cu care am mers, nu era mai breaz. În fine, misiunea ”Peștele” a fost împlinită cu succes, am făcut slalom printre mașinile care tot treceau. Pentru câteva momente mă simțeam ca în jocul ăla în care trebuie să ajuți un iepuraș să treacă strada printre mașinile care nu opresc.

    Astă-noapte a fost de râsu-plânsu. Mai mult plânsul. Am încercat să am eu grijă de babă, ca să doarmă și mami puțin. Întâi am ajutat-o la toaletă (adică dat pampersul jos, dirijat unde să pună fundul pe wc, ridicat chiloții).Nu vreau să-mi amintesc ce fund mare și zbârcit are. Apoi pus în pat și învelit. Nici nu m-am așezat bine, că striga iar după mama. M-am dus și i-am zis că sunt eu cea care are grijă de ea în noaptea aia. M-a recunoscut, îmi zicea pe nume. A început să-mi mulțumească, mi-a luat mâna, a sărutat-o, m-a mângâiat pe obraz și mi-a zis să mă culc, pentru că trebuie să dorm. Nici n-am ajuns bine în cameră, că iar țipa după mama. Până la urmă s-a dus mami și i-a zis că doarme. S-a potolit o vreme. Am adormit între timp, dar m-am trezit curând, pentru că urla Vitina și se certa cu mami.Făcuse caca pe ea și nu vroia să-și schimbe hainele. A forțat-o mama cu chiu cu vai și i-a schimbat hainele, apoi a stat iar liniștită o vreme. Pff...am început să mă învăț cu astfel de nopți. Dar trebuie s-o aduc pe mama acasă. Și să nu uit: ieri, când făceam și eu duș, a intrat baba peste mine, pe motiv că are nevoie urgentă la toaletă. Așa că pe lista persoanelor care m-au văzut vreodată goală în viața asta, adaug și o batrână de 99 ani, din Sicilia.

    Tanananna...îmi las pielea peste tot pe unde merg. Dar e mult mai bine așa decât să ard și să nu pot merge prea bine. Eh..se apropie ora prânzului. Imensitatea aia de merluciu pentru care era să fiu accidentată, va fi gătită! Apropos..arată groaznic fără măruntaie! D-aia prefer să nu știu cum se face mâncarea uneori, sau să nu știu ce mănânc. Culisele bucătăriei sunt cam nașpa de multe ori.

    Revin mai târziu. Ah...azi e sâmbătă...hmm...nimic.

    Câteva chestii de zis după prânz... Am păpat spaghete cu salsa și pește cu sos. Se face salsa, apoi se pun bucățile de pește în sos și se ține pe foc până când se face carnea. După, se pune sos simplu cu spaghete și la felul doi, se dau bucățile de pește. E ca un fel de pui cu roșii, doar că e altă carne. Și ca fructe, am servit pepene.

    Înainte de prânz a venit o nepoată de-a babei, Ivana. E fata fiicei babei, Pinella, care a murit pe la vreo 36 ani cred. Marea durere a babei. Eh, Ivana asta, e un fel de pseudo-pițipoancă pe la noi. Studii medii,casnică, însă cu aere de mare doamnă. Are gemeni și e măritată cu un cadru militar.Personal, mă enervează la culme cucoana asta. Vine și se arată îngrijorată, când de fapt nu-i pasă.Se vede clar că tot ce așteaptă e moartea babei, pentru că acest apartament îi revine ei după. Însă mai rău decât cucoana asta mă enervează baba..e toată miere și lapte când vine cineva din afară și o bagă în seamă. Îi face lui mami numai declarații de dragoste și zice că nu face mofturi, că totul e roz și pufos. Eh, caspetina!Pun pariu că diseară iar e noapte albă!

    Scriu repede câteva chestii căci în curând o să ies cu Veronica și Giovanni. Mă întreb dacă vin după mine de bunăvoie sau nu. Nu mi-ar plăcea să se simtă obligați să mă scoată e afară. Toată lumea știa că eu trebuie să plec mâine de fapt, dar mami și Ignazio mai ales, au decis să plec peste 2 săptămâni, ca să prind și săptămâna de sărbători locale. Un fel de festival. Dacă tot am biletul valabil 1 lună, mai bine să mai rămân. Oare în seara asta ce facem? Data trecută, a gătit Giovanni pentru mine arancini vegetarieni.  

    Azi iar am luat-o razna cu mami prin magazine. Mi-am mai luat 3 bluze, însă de toamnă, căci au mânecă lungă. Trăiască reducerile, aici chiar există!